O analiza a Declaratiei de la Barviha

Republica Moldova subminează obligațiile internaționale asumate de Rusia la summitul de la Istanbul, este de părere expertul Nicu Popescu

Declaratia semnata de presedintele Vladimir Voronin ieri la Barviha, langa Moscova, nu obliga Moldova la concesii pe termen lung, desi, fara indoiala, va fi folosita de Federatia Rusa pentru a submina pozitia Moldovei si a viitorului Guvern de la Chisinau in procesul de negocieri pe marginea problemei transnistrene, considera Nicu Popescu, cercetator la Centrul European pentru Relatii Externe de la Londra.

“In istoria recenta legata de conflictul transnistrean au existat mai multe declaratii, inclusiv legate de federalizarea Republicii Moldova, care in principiu au ajuns la urna de gunoi”, a subliniat Nicu Popescu.

Totodata, crede analistul politic londonez, cea mai mare greseala a presedintelui Voronin a fost sa accepte ideea Rusiei de a-si pastra trupele de pacificatori in regiunea transnistreana pana la semnarea unui document privind reglementarea conflictului. “Daca doriti, Moldova si presedintele Voronin personal au demonstrat o inconsistenta dubla. Pe de o parte, timp de 7-8 ani Republica Moldova a insistat ca operatiunea de pace din Transnistria sa fie modificata intr-o operatiune internationala sub mandat OSCE, sa fie transformata intr-o misiune de pace civila, fara militari – iata ca presedintele Voronin prin aceasta declaratie renunta la unul dintre principalele obiective de politica externa ale guvernului comunist, iar al doilea element de inconsistenta e ca Republica Moldova timp de ani de zile a cerut ca Uniunea Europeana si Statele Unite sa faca parte din formatul negocierilor in problema transnistreana si iata ca Republica Moldova renunta la procesul de internationalizare a conflictului si merge in formatul 2+1, care o dezavantajeaza”, a spus Nicu Popescu. Chiar aceasta declaratie, a adaugat el, demostreaza ca in acest format Republica Moldova face concesii, pe care nici o data nu le-a facut si nici nu le-ar fi facut intr-un format mai larg ce i-ar permite sa mizeze pe sprijinul Occidentului.

Pe langa asta, e de parare cercetatorul londonez, in acest caz interesul de partid a prevalat si a intrat in contradictie cu interesele Republicii Moldova ca stat, interese pe care presedintele Vladimir Voronin insusi le-a aparat altadata.

In acest fel, “Republica Moldova de fapt loveste politic in angajamentele de la Istambul, care vorbeau despre o retragere neconditionata a trupelor rusesti si iata ca insasi Republica Moldova submineaza aceste obligatii internationale ale Federatiei Ruse, oferindu-i atat scuza pentru a-si pastra trupele militare in Moldova, cat si interesul de a prelungi procesul de reglementare a conflictului transnistrean pentru o perioada cat mai lunga”, a declarat Nicu Popescu.

De asemenea, semnand declaratia de la Barviha in ciuda asigurarilor repetate pe care le-a dat ca nu va accepta nici un document in afara formatului 5+2, Vlaimir Voronin a subminat credibilitatea Republicii Moldova ca partener extern in Uniunea Europeana, iar faptul ca a facut-o cu foarte putin timp inainte de a-i expira ultimul mandat de presedinte, fara a se consulta macar pe interior, este cel putin iresponsabil, s-a mai aratat convins Nicu Popescu.

Radu Benea, Radio Europa Libera

Afaceri cu Transnistria

In primul rand, practic toti exportatorii din transnistria sunt inregistrati la chisinau, si au drept legal, oferit de catre guvernul republicii moldova de a avea relatii comerciale cu orice stat. atat conform legislatiei moldovei, cat si legislatiei romane, este absolut legal ca firmele din transnistria, care sunt entitati juridice inregistrate in republica moldova, sa faca afaceri cu firme din romania, moldova, alte state UE sau SUA. afirmatia ca romania sparge blocada impusa de UE nu corespunde realitatii. dpdv legal, firmele romanesti fac business cu firme din moldova. lucru absolut legal si acceptabil moral.

In al doilea rand, uzina de la rabnita isi exporta cea mai mare parte a bunurilor in UE. otelul de la rabnita este vandut in mai multe state din ue, inclusiv spania si italia din cate imi aduc aminte. si nu este absolut nimic rau, si nici ilegal, in faptul ca rybnitsa exporta spre UE.

orice student de la anul 1 la universitate stie ca principala functie a unui business este maximizarea profitului (in limitele impuse de legislatie). anume asta numim economie de piata: libertatea firmelor de a-si maximiza profitul. acest principiu sta la baza prosperitatii si succesului democratiilor liberale. UE nu este Uniunea Sovietica ca sa dicteze companiilor sale cu cine pot avea afaceri si cu cine nu pot.  suprematia legii inseamna ca firmele trebuie sa respecte legislatia. si atat timp cat nu fac nimic ilegal, pretentiile fata de firmele din moldova sau romania care fac afaceri cu transnistria sunt pe dinafara.

De fapt, afacerile dintre firme din UE si Transnistria favorizeaza in primul rand reintegrarea graduala a Moldovei. in ultimii ani UE a devenit un partener comercial al transnistriei mai important decat Rusia. acest lucru permite atat UE cat si Moldovei sa castige mai multa influenta in Transnistria. afacerile ue cu transnistria reduc dependenta si influenta rusiei in regiunea secesionista, si contribuie la stabilizarea situatiei pe termen lung si reintegrarea moldovei. deci afacerile dintre UE (inclusiv Romania) si Transnistria prin intermediul Chisinaului - de fapt contribuie la reintegrarea Moldovei. acest lucru deja se intampla prin inregistrarea companiilor transnistrene la chisinau. situatia inversa ar fi si mai daunatoare: blocada abhaziei de catre georgia - a impins abkhazia ireversibil in bratele rusiei, daunand in primul perspectivelor de reintegrare a georgiei.

Exporturile de arme

Sunt sigur ca transnistria a exportat masiv armament. in jurul Moldovei si Transnistriei cu siguranta a existat o problema legata de traficul de armament. Am scris despre acest lucru pe blog. Numele celui mai cunoscut traficant de armament din lume Viktor But a aparut de mai multe ori in contextul moldovei si transnistriei. iar doua companii aeriane de la chisinau (aerocom si jetline) era folosita de viktor but, si chiar a ajuns in registrele ONU de embargo-busters. si in filmul lord of war (filmat in baza biografiilor combinate ale lui viktor but si leonid minin - doi traficanti de arme celebri) eroul principal cumpara masiv armament din regiunea odesa. deci chiar daca exista o problema cu traficul de armament din transnistria si moldova - este o problema de law-enforcement de catre moldova in primul rand, nu de comportament “imoral” al romaniei, moldovei sau ue. nu stiu care este situatia acum.

Chiar daca Transnistria mai exporta armament - apar cateva intrebari. hotarul dintre transnistria si ucraina este monitorizat de EUBAM. acest lucru reduce semnificativ potentialul de traficare al armamentului pe acest segment de hotar (sa nu-mi spuneti ca eubam poate detecta carne de pui si tigari, dar nu arme). restul exporturilor din transnistria (inclusiv de la rybnitsa) se fac prin moldova (pe cale ferata in cazul otelului). si chiar daca exista careva suspiciuni ca uzina exporta armament - pretentiile principale ar fi trebuit adresa republicii moldova care “permite” acest lucru.

din cate imi dau seama, exporturile de armanent din transnistria sau nu mai au loc (de cand a aparut EUBAM), sau sunt nesimnificative. Chiar si articolul Ziua sugereaza acest fapt atunci cand afirma ca “De asemenea, conform Natiunilor Unite, ultimul Anuar Statistic dat publicitatii de gardistii transnistreni in 2001 consemneaza ca in acel an, separatistii au “exportat” arme si munitii de aproape 1 milion de dolari.” 1 milion in 2001 este o suma infima. de exemplu in 2005-2006 EUBAM a estimat ca traficul de carne de pui prin transnistria in ucraina si moldova a prejudiciat doar bugetul ucrainean cu vreo 30 milione de euro.

afacerile romaniei cu transnistria, si exporturile de armament - sunt doua subiecte care merita discutate, dar acestea nu sunt subiecte de scandal.

Mai multe state membre UE sunt profund ingrijorate de lipsa de corectitudine al procesului electoral de la Chisinau. Un oficial european mi-a declarat acum cateva zile ca “Guvernul Moldovei a exercitat presiuni asupra Pro TV si a initiat o sumedenie de cazuri penale impotriva liderilor de partide de opozitie; Saakashvili si Sargsyan au impuscat cu gloante de cauciuc in proprii cetateni; Iuscenco a subminat functionalitatea administratiei publice din Ucraina. Pe acest fundal pana si Belarus pare ca se misca in directia cea buna”. Anume calitatea procesului electoral plaseaza Moldova in grupul statelor post-sovietice in care calitatea democratiei se deterioreaza. Sigur, Moldova nu este o dictatura, si nici un stat cu o guvernare autoritara consolidata ca Rusia, Azerbaijan sau Belarus. Dar pentru UE conteaza nu doar starea in carea se afla Moldova, ci si directia in care se misca aceasta. Iar directia este gresita.

In ultimii ani Moldova deja ramanea cu cel putin un an in urma Ucrainei in relatiile cu UE. Spre deosebire de Ucraina, Moldova nici nu a putut obtine mandatul privind negocierea unui nou acord de asociere cu UE. Adoptarea acestui mandat a fost amanata pana dupa alegeri din cauza faptului ca mai multe state UE considera ca guvernarea din Republica Moldova nu este suficient de democratica. Asa cum decurg alegerile – cu implicarea masiva a procuraturei si politiei in procesul electoral si multitudinea de cazuri penale impotriva actorilor politici – Moldova se poate trezi serios izolata dupa alegeri. Iar intentia declarata al presedintelui Voronin de a ramane de facto la putere si dupa alegeri nu corespunde nici spiritului constitutiei Moldovei, nici obligatiilor asumate in fata de UE, si nici discursului pro-european al guvernului. Inradacinarea practicilor putiniste va distanta Moldova de UE mai mult ca orice decalaratii.

Apropierea de UE este determinata nu atat de eforturile ministerului de externe, ministerului economiei sau a declaratiilor presedintelui, ci de comportamentul politiei, al Comisiei Electorale Centrale si al postului TV Moldova-1. UE a invatat demult sa faca dinstinctie dintre democratiile virtuale si democratiile adevarate. Peste o jumatate din statele lumii de la Rusia la Zimbabwe, si de la Armenia la Venezuela incearca sa pretinda ca sunt mai democratice decat sunt in realitate. Moldova nu este nici primul, si nici ultimul stat care inearca sa ascunda niste realitati nu tocmai placute prin declaratii.

Pentru UE nu conteaza cine va castiga alegerile din 5 aprilie. Conteaza cum va decurge procesul electoral. Actualele alegeri pot fi o sansa de relansare al procesului de integrare europeana a Moldovei, si confirmare a destinului european al Moldovei. Niste alegeri libere si corecte ar distanta clar Moldova de practicile autoritare devenite norma in spatiul post-sovietic, ar face mult mai usoara apropierea de UE, accesul la fondurile europene, facilitarea vizelor si negocierea unui nou acord Moldova-UE. Dar alegerile pot deveni usor o bila neagra care va atarna de gatul Moldovei pentru inca multi ani dupa alegeri. Abuzurile anti-democratice din perioada electorala vor afecta inevitabil relatiile Moldovei cu UE.

Moldova se afla intr-un nou context international. Anii de crestere economica ireversibila in regiune s-au terminat. Rusia nu mai dispune de fondurile quasi-nelimitate de pana acum. Totodata, Rusia este cu mult mai determinata sa isi impuna propria viziune a CSI-ului, inclusiv prin presiuni masive asupra propriilor aliati ca Belarus (din cauza presiunilor excesive ale Rusiei, Belarusul curteaza la toate nivelele UE). Rusia este gata sa ofere ajutor statelor CSI, dar resursele sale sunt limitate, iar conditiile politice impuse sunt mai dure ca oricand in ultimele doua decenii. In contextul crizei economice Moldova va avea nevoie de asistenta UE mai mult ca niciodata. In pofida crizei economice, bugetul Comisiei Europene ramane neafectat, inclusiv asistenta promisa Moldovei. Insa tocmai atunci cand Moldova se afla cel mai aproape de UE de la independenta incoace, exista riscul real ca procesul electoral deficient vor transforma Moldova intr-o parte inseparabila al spatiului post-sovietic nereformat, corupt, autoritar si profund ne-european. Apartenenta Moldovei la CSI (sau CSI-2) este determinata de Moldova insasi.

la chisinau a fost lansata si o coalitie Controlul Civic-Coalitia 2009. nu am auzit de nici una din organizatiile fondatoare, si nu stiu cum si daca s-au manifestat vreodata. de exemplu initiativa Coalitia 2009 (si atat) pare mult mai convingatoare. cel putin ONG-urile din Coalitia 2009 pur si simplu mai au activitati si intre alegeri, si deci nu sunt niste ONG-uri false.

si mai nedumerit am fost cand presedintele voronin a spus ca este gata sa ofere transnistriei: “si steag, si imn, si toate atributiile. patru limbi, in care ar comunica.” stiu ca transnistria are 3 limbi oficiale: rusa, ucraineana si moldoveneasca cu grafie chirilica. si nu am auzit ca transnistria sa-si fi dorit o a patra limba. idee nu am care era a patra limba. am crezut ca a fost o mica greseala, insa….

spre sfarsitul interviului presedintele voronin mai adauga “in proiectul legii despre statutul autonomiei transnistrene vor fi prevazute patru limbi oficiale: moldoveneasca - de stat, si inca trei limbi oficiale, inclusiv ucraineana, si rusa. Si in ucraineana si rusa ei vor scrie cu grafie chirilica”. cu alte cuvinte: cei patru apsotoli erau trei, luca si matei.

sunt total nedumerit: care sunt cele 4 limbi la care face referinta presedintele? daca nu intentioneaza sa recunoasca limba romana ca limba de stat in RM, nu prea imi dau seama care este a patra limba la care se referea… or e vorba de limba moldoveneasca cu doua grafii, in care transnistria ar avea “doua” limbi moldovenesti (una cu grafie chirilica, si alta cu grafie latina), dar in acest caz, limba e una, doar grafiile difera. destul de confuza toata povestea asta cu 4 limbi…

iar il facem pe smirnov principalul factor de decizie al politicii din RM. halal reintegrare, daca nici nu stim clar cate limbi oficiale (si care?!) suntem gata sa oferim transnistriei.

PS: pe langa blogul meu incoerent, am mai lansat un blog in engleza despre vecinii UE pe EU Observer, unul dintre cele mai populare site-uri de stiri despre UE. gasiti posturi despre alegerile din moldova, colapsul ucrainei, politica rusiei in csi pe timp de criza si viitorul UE.

practic in fiecare campanie electorala apar partide de nicaieri, bine finantate, zgomotoase, cu acces la mass-media, postere frumoase, care iau 1-2% din voturi si apoi dispar. majoritatea observatorilor cred ca acestea au suferit un esec. insa este o perceptie falsa. obiectivul partidelor false e de a obtine 1%, fara a intra in parlament. partidele false pot fi aparent in opozitie. insa, sunt deseori  lansate/sustinute/finantate indirect de fortele aflate la guvernare. ele apar inainte de alegeri, cu denumiri atractive, sau foarte asemanatoate partidelor existente. daca partidele false obtin 1-2% procente - acestea sunt proiecte de succes. principalul lor obiectiv e sa rupa voturi de la partidele reale de opozitie. si de cele mai multe ori - 1-2% - este tocmai cifra care nu le ajunge partidelor reale pentru a nu trece pragul electoral.

acest tip de partide false au fost folosite pe larg in spatiul post-sovietic. la recentele alegeri parlamentare din rusia (decembrie 2007) - partidul grazhdanskaya sila, si partidul european - erau niste partide false menite sa rupa din voturile uniunii fortelor de dreapta si yabloko. alt exemplu din ucraina in 2002 este komanda ozimogo pokolenia. si generalul lebed la alegerile prezidentiale din rusia in 1 996 - tot era o forta politica aflata in pseudo-opozitie fata de eltin, dar in realitate sprijinita discret de kremlin pentru a rupe voturi de la comunisti. acest tip de partide false au fost utilizate pe larg atat impotriva partidelor de opozitie de stanga, cat si de dreapta.

o functie suplimentara a partidelor false hartuirea partidele existente. partide false - isi au cota lor de participare la TV, ziare, si bruiaza mesajele partidelor reale, totodata fortandu-le sa lupte pe mai multe fronturi.

Mesaj catre bloggeri:

Urmează să lansăm pe net o acţiune de mobilizare a cetăţenilor moldoveni din diasporă să participe la vot şi să-şi convingă rudele şi prietenii de acasă să voteze schimbarea. Precizam că iniţiativa este una civică, fără afiliere politică.

Dacă eşti un blogger interesat, scrie la adresa voteaza5aprilie@gmail.com un mesaj cu titlul „mă implic”. Data limită - 19 februarie 2009, orele 18:00. Ulterior, revenim cu detalii suplimentare şi discutăm despre cum ne mobilizăm.

etapa 1: criza financiara

spre deosebire de statele vecine, moldova inca nu este vizibil afectata de criza. iata o explicatie. vorbind de criza mondiala de fapt subantelegem doua tipuri de crize: financiara si economica. criza financiara tine de  functionarea bancilor, accesului la credite, re-creditarii etc. iar criza economica  tine de stagnarea sau scaderea productiei industriale, a serviciilor, exporturilor, etc.criza financiara a inceput in sua in 2007, insa spre sfarsitul anului 2008 criza financiara s-a transformat treptat in criza economica, din cauza limitarii drastice a accesului la credite.

pana la declansarea crizei mondiale, accesul la credite ieftine era una din locomitivele cresterii economice (inclusiv in constructii) in state ca spania, letonia, romania, irlanda, rusia, sua etc. creditele mai erau si o sursa a investitiilor straine. cresterea economica in georgia sau romania, de exemplu - era foarte dependenta de investitii straine directe. pentru o comparatie: investitiile straine directe in moldova in 2007 au fost de 459 milioane de dolari, iar in georgia - de patru ori mai mult - 1 miliard 650 miloane USD (iar populatia georgiei e cu vreo 25-30% mai mare decat a moldovei). armenia - cu o populatie mai mica ca a moldovei, supusa unei blocade de turcia si azerbaijan, izolata geografic (intre iran si georgia) si departe de ue - a atras 661 milioane USD in 2007, practic la fel ca moldova. expansiunea companiilor rusesti in europa si statele post-sovietice - era finantata predominant din credite. multe companii din rusia si ucraina ieseau pe pietele financiare internationale prin IPO pentru a atrage capital. insa odata cu declansarea crizei financiar-bancare si secarea ulterioara a creditelor - economia acestor state a fost afectata. fara acces la credite ieftine - economia acestor state nu mai putea creste la fel de rapid. deci majoritatea statelor au fost afectate de criza financiara, dar moldova-mai putin.

moldova practic nu a fost afectata de aceasta criza financiara din simplul motiv ca nu este suficient de integrata in pietele financiare mondiale. prin urmare, moldova nu este atat de dependenta de creditele internationale si investitiile straine. moldova nu este dependenta de credite, IPO, sau investitii straine directe la fel ca economiile mai globalizate ale rusiei, ucrainei si romaniei. anume integrarea limitata a moldovei in economia globala explica faptul ca moldova este lovita cu cateva luni intarziere de criza mondiala. pentru ca moldova este afectata nu atat de criza financiara, cat de cea economica.

etapa 2: criza economica

in a doua etapa, criza financiara mondiala s-a transformat in criza economica mondiala. in lipsa accesului la credite si investitii straine - industria, serviciile si importurile in majoritatea statelor europene (si nu numai) au inceput sa scada rapid. cu -10 -20% in noiembrie/decembrie 2008. unul dintre cele mai afectate a fost sectorul constructiilor (atat de dependent de creditele ipotecare de la care a inceput toata criza in 2007) - in irlanda, rusia, spania si marea britanie.  or tocmai aceste state, si acest sector al economiei sunt unele dintre cele mai afectate de criza.

o buna parte din emigrantii din moldova lucrau la constructii in spania, irlanda, si rusia. or anume aceste state, si acest sector sunt afectate cel mai mult de criza financiara. spania devine statul cu cel mai mare numar de someri (atat absolut, cat si per capita) din UE. irlanda intra in recesie. rusia descopera ca rezrevele sale financiare (fondul de stabilizare) sunt mai mici decat creditele pe care le-a luat in ultimii ani din bancile occidentale (iar “expansiunea” capitalului rusesc era de fapt o reciclare a creditelor occidentale in proiecte gen nord-stream).

In momentul in care criza financiara se transforma in criza economica, intra si moldova in joc. spre deosebire de alte state,nu creditele si investitiile straine, ci remitentele erau una din locomotivele cresterii economice. chiar daca moldova nu a fost prea afectata de lipsa accesului la credite si criza financiar-bancara din lume, ea va fi afectata grav de scaderea drastica a remitentelor, pentru simplul fapt ca sute de mii de oameni sunt disponibilizati in cateva state cheie ca spania, rusia si irlanda. normal ca acestea afecteaza si lucratorii din moldova. in noiembrie remitentele in moldova deja au scazut cu cateva procente. criza economica mondiala mai duce si la scaderea exporturilor (resimitita deja in moldova). deci scaderea exporturilor si a remitentelor (cauzate de somajul crescand in ue si rusia) - va lovi puternic moldova. insa, in timp ce statele vecine incearca sa gestioneze efectele crizei, moldova este consumata de campania electorala.

pauza (alegeri)

din cauza campaniei electorale, guvernul incearca cu aproape orice pret sa inghete situatia. in perioada electorala, este normal ca guvernul va face totul posibil sa nu admita ca moldova va fi afectata de criza. rusia proceda la fel prin septembrie/octombrie, si asta fara a avea alegeri in fata.

in timp ce statele vecine - ucraina si romania (dar si rusia) - si-au devalorizat monedele nationale in ultimele 4-5 luni, si incearca sa reduca cheltuielile bugetare (mai putin ucraina), guvernul moldovei nu isi poate permite asa ceva din cauza campaniei electorale. este un lucru periculos. in loc sa franeze treptat prin devalorizarera treptata a leului si reducerea cheltuielilor bugetare, moldova se misca in plina viteza in peretele crizei.

pericolul e ca urmatorul guvern, oricare va fi el, va primi o tara falimentata. exista riscul ca leul se va deprecia brusc (mai rapid si necontrolat decat in tarile vecine), iar guvernul nou nu va putea face cheltuielilor bugetare promise. in loc de o aterizare impusa, dar cat de cat calculata (soft landing), moldova se va prabusi cu toata greutatea la pamant dupa 5 aprilie.

astazi se incearca din rasputeri amanarea crizei pana dupa alegeri. insa pretul acestor masuri va fi exorbitant. o astfel de criza trebuie gestionata, nu amanata, pentru ca pretul populismului pre-electoral va fi mult mai mare dupa alegeri. indiferent de viitoarea configuratie a parlamentului si guvernului.

etapa 3: criza politica?

impactul unei crize economice majore asupra unui guvern de coalitie dupa 5 aprilie 2009 poate fi si mai dezatruos. indiferent ca o fi un guvern de coalitie in jurul pcrm, sau unul creat de partidele de opozitie. si unii, si altii, au tot interesul de a incepe sa gestioneze efectele crizei din moldova, nu sa pretinda ca ea nu exista.

PS: un film excelent - “La Haine” de Mathieu Kassowitz - are urmatorul leit-motif:

C’est L’histoire d’un mec qui tombe d’un immeuble de 50 etages
Au fur et a mesure de sa chute, il se repete sans cesse
Jusqu’ici tout va bien, juskici tout va bien
MAIS LIMPORTANT C PA LA CHUTE, C LATERISSAGE.

Traducerea in romana: “Este povestea unui tip care cade de pe o cladire cu 50 de etaje. Cazand, acesta repeta “pana aici, totul e bine. pana aici totul e bine”. dar nu conteaza cum cazi, ci cum aterizezi.”

in nici un stat din lume elitele nu considera ca electoratul este suficient de matur. am descoperit ca 2/3 din europeni vor ca UE sa contribuie mai activ cu trupe de pace la operatiuni internationale, dar 3/4 se opun implicarii trupelor de pace UE in afghanistan. am vazut foarte multi americani (democrati) care s-au plans 8 ani ca george bush a fost ales si apoi reales. posturi video cu alegatori confuzi gasesti inclusiv in SUA (iata unul, si altul).  iar in timpul referendumului asupra tratatului de la lisabona din irlanda in 2008 cateva zeci de procente din populatie credea ca in urma ratificarii tratatului de la lisabona irlanda va fi impusa sa renunte la neutralitate (fals!) si fortata sa se integreze in structurile militare ale ue (tot fals).

asa ca mai repet odata. raportate la experienta extrem de limitata a pluralismului politic, predominanta populatiei rurale, predominanta mass-mediei ruse, lipsa pluralismului in mass-media, venitul per capita, accesul la internet etc - alegatorul RM e suprinzator de “semi-matur” politic (raportat atat la partidele politice din moldova, cat si la experienta istorica). sigur alegatorii din sua, franta, sau ungaria, sunt cu mult mai constienti ca cetateni.  dar alegatorii de rand sunt cu un pas inaintea majoritatii partidelor politice ca maturitate politica. banuiesc ca si alegerile din 5 aprilie vor demonstra acest lucru.

Acum cateva luni Armenia a invitat UE sa trimita in Armenia un “Grup de Consilieri UE de rang in alt” (sau aici). mai multe institutii cheie (presedintia, oficiul primului-ministru si mai multi ministri) din Armenia invita cate un oficial UE care ar urma sa ii asiste in procesul de reforme si implementare a planului de actiuni. grupul va consta din consilieri UE pe langa:

1. presedintia armeniei
2. parlament
3. consilier pe langa primul-ministru responsabil de reforma administratiei publice, in special lupa cu coruptia
4. consilier pe langa ombudsman
5. consilier al ministrului economiei (comertul ar fi principalul domeniu prioritar)
6. consilier al ministrului de finante pe reforma sistemului vamal
7. consilier al ministrului de finante pe politica fiscala si gestionarea datoriei publice
8. consilier al ministrului de externe responsabil de crearea unei academii diplomatice in armenia.

practica trimiterii unor astfel de consilieri europeni este larg raspindita. toate statele din balcani, si europa centrala si de est au fost sau sunt pline de astfel de consilieri din UE. unii au venit din partea institutiilor europene, altii in regim de cooperare bilaterala cu statele membre ale UE. si in Moldova cateva ministere au avut sau mai au consilieri europeni. ministerul de externe, parlamentul, si chiar presedintia a avut un consilier pana acum cateva saptamani dintr-un stat membru UE.  dar nici Moldova, nici Ucraina nu au “imbratisat” acest instrument de cooperare cu UE atat de masiv si sistematic ca Armenia, sau statele candidate la aderare. si este regretabil ca armenia a luat-o inaintea moldovei la acest capitol (desi in multe alte privinte moldova este in fata armeniei la capitolul relatiilor cu ue). oricum, daca Moldova isi doreste apropiere mai mare de UE - trebuie sa faca ce au facut toate celelate state aspirante: sa invite masiv astfel de consilieri in toate institutiile statului.

deocamdata, balanta experientei moldovei cu astfel de consilieri este mixta. uneori acest tip de cooperare a fost benefica, alteori mai putin. unii consilieri UE erau cam rupti de realitati, dar deseori si institutiile guvernamentale erau prea inchise si nu vroiau sa se reformeze. acest tip de diferente culturale erau la fel de prezente in romania si bulgaria anilor 90 sau in balcani. oricum, cand ai 20 de astfel de consilieri UE, macar 8-10 din ei vor face un lucru util si indispensabil pentru apropierea Moldovei de UE. in plus, daca vor exista astfel de consilieri UE in institutii problematice pentru integrarea europeana ca ministerul de interne, astfel de abuzuri ar fi mai putine, sau macar pretul international platit de moldova ar fi mai mare.

Acum sugestie pentru partidele politice din Moldova:

• sa promita ca in cazul venirii la putere vor invita un grup similar de cca 10 consilieri UE care vot fi plasati in ministerele de interne, economie, finante,  justitie, dar si procuratura, sis, presedintie si oficiul primului ministru. partidele au urma sa defineasca domeniile prioritare in care moldova are nevoie de astfel de asistenta.
• in cazul crearii unor coalitii post-electorale - sa conditioneze participarea lor la coalitie prin invitarea unui astfel de grup de consilieri UE.
• daca ajung in opozitie, sa ceara de la viitoarea guvernare - oricare ar fi ea - invitarea unuor astfel de consilieri UE in institutiile de stat ale RM.